Din primavara anului 1943 Jandarmeria a trecut īn cadrul Ministerului de Razboi; luna decembrie 1989 gaseste arma noastra sub titulatura de TRUPE DE SECURITATE. Ca īntotdeauna, de-a lungul īntregii existente, Jandarmeria a dovedit cu jertfe ca este profund atasata poporului romān, vointei sale de schimbare democratica. Īn iulie 1990, dupa ce o scurta perioada institutia a purtat titulatura de Comandamentul Trupelor de Paza si Ordine, prin Hotarāre de Guvern, revine partial la denumirea sa traditionala: COMANDAMENTUL TRUPELOR DE JANDARMI.
          La data de 01.09.1990 a fost īnfiintat la Bacau - Batalionul 40 Jandarmi Bacau, unitate subordonata Brigazii 16 Jandarmi Bacau, alaturi de Batalionul 37 Jandarmi Bacau, compania A.L.A.T. si 5 detasamente de jandarmi īn tot atātea judete din Moldova. De mentionat ca la data respectiva Brigada 16 Jandarmi avea ca zona de responsabilitate judetele Bacau, Botosani, Suceava, Neamt, Vrancea si Galati.
          Unitatea a functionat pāna la data de 25.09.1998, cānd a intrat īn vigoare noua organizare a Comandamentului de Jandarmi Teritorial Bacau si a unitatilor din subordine. Ca urmare, Batalionul 40 Jandarmi Bacau s-a transformat īn Comandamentul de Jandarmi Judetean Bacau, avānd acelasi indicativ, U.M. 0903 Bacau. Batalionul 37 Jandarmi a luat denumirea de Batalionul Jandarmi Mobil Bacau.
Ulterior, la data de 08.04.2005, īn conformitate cu prevederile Legii 550 din 2004 privind organizarea si functionarea Jandarmeriei Romāne a luat fiinta Gruparea de Jandarmi Mobila Bacau, unitate careia i-a fost atribuit indicativul U.M. 0903 Bacau. Alaturi de Inspectoratul de Jandarmi Judetean Bacau unitatea este subordonata Inspectoratului General al Jandarmeriei; zona de competenta a Gruparii de Jandarmi Mobila Bacau acopera teritoriul judetelor Botosani, Suceava, Iasi, Neamt, Bacau, Vaslui, Vrancea si Galati.
ISTORIC
        Despre īnceputurile Jandarmeriei īn Tarile Romāne exista putine izvoare documentare; termenul, ca atare, asa cum rezulta din documentele vremii, apare īn a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, alaturi de cel de slujitor si straja pamānteana, fara a se face o delimitare precisaa īntre ele. Procesul istoric al formarii si dezvoltarii societatii romānesti a impus existenta unor forte menite sa actioneze pentru mentinerea si restabilirea ordinii publice; aceasta a constituit o preocupare constanta a domnitorilor si paturilor conducatoare de-a lungul timpului.
        Primele documente oficiale īn care apare denumirea de JANDARMERIE sunt REGULAMENTELE ORGANICE ALE TARII ROMĀNESTI si MOLDOVEI. Īn aceste regulamente se stipula obligatia ce revenea Obstestii Adunari de a crea un trup al Jandarmeriei Nationale.
       Anul 1850 se īnscrie īn evolutia societatii romānesti ca un an īn care se elaboreaza importante legi privind institutiile abilitate cu mentinerea ordinii publice a statului.
       Jandarmeria Romāna apare pentru prima data īn Moldova. Prin Ofisul numarul 13 din 17 februarie 1850, īn baza Conventiei de la Balta-Liman, Grigore Alexandru Ghica deschidea prima adunare a Divanului Obstesc, iar la 25 februarie 1850, printr-un alt Ofis, solicita luarea īn discutie a proiectului legii privind reformarea Corpului slujitorilor īn jandarmi.
        La 3 aprilie 1850, domnitorul Moldovei, Grigore Alexandru Ghica semneaza LEGIUIREA PENTRU REFORMAREA CORPULUI SLUJITORILOR ĪN CORP DE JANDARMI. Aceasta zi marcheaza nasterea Jandarmeriei īn spatiul romānesc, si devine, prin Legea Organica a Jandarmeriei Romāne din 5 iunie 1998, ZIUA JANDARMERIEI ROMĀNE.
        Ca organism destinat apararii ordinii publice, īnca de la īnfiintarea sa, Jandarmeria este pusa īn slujba mai multor ministere si institutii. De la aparitia ei, Jandarmeria a fost considerata o Arma de elita, fiindca Jandarmeria, īn toate staturile, este privita ca un corp din cele mai alese.
        Legea Jandarmeriei din 1850 a constituit o lege de referinta, punānd bazele aparitiei unei noi arme īn Armata Romāna; toate celelalte legi are i-au urmat nu au facut altceva decāt sa dezvolte, reformeze, redefineasca si sa īmbunatateasca principiile sale, ramase valabile īn īntreaga istorie a Jandarmeriei Romāne.
        La 1 septembrie 1893 a fost promulgata Legea asupra Geandarmeriei Rurale, lege care da Armei noastre o personalitate distincta īn stat si, dupa modelul francez al timpului, o structura moderna, īn acord cu exigentele impuse de evolutia societatii romānesti din acea vreme. Jandarmeria devine parte integranta din armata activa, jandarmul ajunge sef de garnizoana, are dreptul sa pronunte si sa īncaseze amenzi īn caz de contraventie la legea politiei rurale, la politia drumurilor si la regulamentele militare. Institutiei Jandarmeriei i se dt un pronuntat caracter militar, īntrucāt, prin noul sistem de recrutare, se īnfiinteaza jandarmi „īn termen”, pentru o treime din numarul total al jandarmilor.
       Dupa primul razboi mondial, īn noiembrie 1918, se opereaza prima reorganizare a Jandarmeriei Romāne. Locul Inspectoratului General al Jandarmeriei īl ia Corpul de jandarmi, organizat pe brigazi, regimente, batalioane, sectii si posturi. Desavārsirea statului national unitar romān precum si amploarea miscarilor sociale au pus probleme noi si īn fata Jandarmeriei, care trebuia extinsa si organizata uniform īn toate provinciile tarii. Īncepānd cu luna martie 1929 se face, de fapt, cea mai ampla organizare a Jandarmeriei. Corpul de jandarmi īsi schimba denumirea īn Inspectoratul General al Jandarmeriei, iar din noiembrie 1929 s-au organizat inspectorate regionale, ca organe de executie fata de conducerea Inspectoratului General si organe de control pentru unitatile din subordine.